Am urmărit "Crime 101", adaptarea cinematografică a unei nuvele scrisă de Don Winslow. A fost excelent! Complet satisfăcător! Echilibrul dintre adrenalină, acțiune, dramă, joc de personaje și prevestire este perfect, toate convergând în cele din urmă către coloana vertebrală centrală a poveștii: Highway 101. Mi-a amintit de genul de filme noir de înaltă calitate pe care le iubeam când eram copil. În loc să se bazeze prea mult pe violență extremă, urmăriri auto excesive sau împușcături neîntrerupte, filmul menține tensiunea până la final, explorând în profunzime direcția în care se îndreaptă fiecare personaj. Nu este vorba despre justiție sau bine și rău, nici despre lege sau etică. În schimb, un sentiment de "dragoste" pentru personaje și un cod aproape cavaleresc de "onoare" se împlinesc liniștit și satisfăcător în ultimele momente. La un moment dat m-am surprins gândindu-mă: "Ce-ar fi fost dacă Michael Mann ar fi regizat această poveste originală?" Dar regizorul Bart Layton scoate la iveală cu măiestrie afecțiunea profundă a lui Don pentru Steve McQueen. Distribuția este plină de actori cunoscuți pentru rolul lor de "supereroi" din benzi desenate, Thor, Hulk, Storm și Druig, însă, tratând cu sinceritate trecutul fiecărui personaj, filmul reușește să lase emoțiile delicate ale "urmăritorului", "urmăritului" și "celor prinși la mijloc" să se manifeste natural în acțiunile lor — ceva ce multe filme noir post-Tarantino par să fi pierdut. Și a fost o adevărată plăcere să-l văd pe Nick Nolte pe ecran.